Toata lumea iubeste sa cumpere si nu vorbesc numai despre a cumpara ceva ce ne dorim. Nu, iubim intregul proces de achizitie.
Ne place sa ne gandim la ceva nou.
Ne place pauza de la rutina zilnica a jobului nostru si iubim faptul ca este decizia noastra daca sa cumparam sau nu.
Ne plac oamenii de vanzari entuziasti, care ne spun cum vietile noastre vor fi schimbate si ne descriu produse despre care nici macar nu stiam ca exista drept produse care in curand vor deveni esentiale pentru bunastarea noastra.
Studiile arata ca este o diferenta foarte mica intre nivelul de placere pe care il ai daca cheltuiesti banii tai sau banii companiei. In afara, poate, de diferenta de scala intre bugete companiei si ale tale!
Asa ca toata lumea isi imagineaza ca stie totul despre aceasta profesie. Iar aceasta atitudine, inca larg raspandita, este una dintre piedicile majore in dezvoltarea Purchasing-ului.
Asa ca, pentru o perioada semnificativa de timp, Purchasing-ul a fost privat de recunoasterea rolului de contributor in obtinerea avantajului competitiv.
Si atunci, de unde aceasta evolutie? Cum a ajuns Purchasing-ul in vizorul managementului?
Doua directii principale in evolutia economica au influentat dezvoltarea Purchasing-ului:
I. Prima directie priveste retrospectiv evolutia industriala si economica: in ultimele decenii, structura de cost a intreprinderilor s-a transformat. In trecut, cele mai mari costuri ale companiilor producatoare erau costurile cu salariile. Vorbim de perioada pre-industrializare. Aceste companii erau intensiv-lucrative deci cele mai multe procese erau derulate manual de catre personal calificat si necalificat. Rezultatul a fost o extinsa forta de munca si costuri de personal imense. In aceasta arie personalul din achizitie avea un rol mic sau inexistent. Astazi, situatia este foarte diferita: industriile mari au investit imens in automatizarea proceselor de productie. De la intens lucrative, companiile au devenit intens automatizate. Sumele investite in fabrica si echipament sunt mari comparativ cu cele platite angajatilor, respectiv in structura de costuri a companiilor apar obligatiile comerciale fata de furnizori.
II. A doua cauza este evidenta, desi prea putin constientizata: asistam la tendinta moderna a organizatiilor de concentrare asupra activitatilor de baza. Cresterea globalizarii adesea solicita investitii mari si o atentie sporita a managementului. Astfel, spre sfarsitul anilor 1980, companiile au inceput sa isi limiteze eforturile la ceea ce fac cel mai bine. Tot mai multe companii isi concentreaza strategia asupra domeniilor unde considera ca au avantaj competitiv iar multe activitati suport, care anterior erau derulate intern, sunt acum externalizate- predate unor companii specializate care furnizeaza activitatile respective cu o productivitate sporita, in schimbul unui comision.
Rezultatul? Amandoua directiile expuse mai sus conduc catre acelasi rezultat: companiile petrec mult mai mult timp si cheltuiesc mult mai multi bani in achizitia de bunuri si servicii decat o faceau in trecut.
Vorbim practic de diviziunea si specializarea muncii, fiind stiut faptul ca specializarea face munca mai productiva: mai putin timp pierdut cu trecerea de la o sarcina la alta, promoveaza automatizarea, economii de scara, exploatarea aptitudinilor naturale si a celor dobandite.
Asa ca iti repet ceea ce am mai spus in in E-Book (pe care daca nu l-ai descarcat inca, il gasesti pe prima pagina, in formularul din partea dreapta) : pentru a intelege cat de importanta este specializarea, diviziunea muncii, imagineaza-ti cum ar fi lumea ta fara ea!
Cu prietenie,
Alina
Alina Ionita