4 directii pentru a mobiliza potentialul de inovatie al furnizorilor tai
“ Sunt convins ca cei mai multi dintre noi isi doresc cu adevarat sa aibe copii care sa gandeasca pentru sine, fermi si curajosi din punct de vedere moral. Dar, daca ni se pare atat de important ca ei sa nu devina “victime ale ideilor altora”, trebuie sa ii educam sa “puna la indoiala toate ideile, inclusiv pe ale noastre”. Grija ca micutii sa interiorizeze valorile noastre nu este sinonima cu a-i ajuta sa aibe propriile valori. Si se situeaza la extrema cealalta fata de scopul de a avea copii care sa gandeasca independent.” Cat de potrivita este aceasta comparatie, intre furnizori si copii? In articolul despre externalizare (daca dai click pe cuvant vei fi directionat care articol) iti spuneam cum revolutia tehnologica a adus, practic, cultura niselor, a individului. A facut vizibile NON- HITURILE, a dat posibilitatea indivizilor, candva “comuni”, “la fel”, sa devina acum “unici”. Lucru care distruge insa economia de masa si creaza pentru companii provocarea imensa de a-si multumi clientii din ce in ce mai diferiti. Asa ca, lupta fiind acum este pentru nisa, si companiile au inceput sa se intrebe si ele care este punctul lor forte, care este elementul care le diferentiaza de celelalte companii. Ce fac ele cel mai bine? Si sa se concentreze, pentru a inova, pentru a se imbunatatii, numai asupra acestor competente de baza. Iar tot ce nu aduce un plus de valoare, ce nu face diferenta in fata clientului, este externalizat, pasat in schimbul unei comision unor altor companii. Bun…dar asta inseamna, cedarea controlului si renuntarea la anumite cunostinte, competente, abilitati… Asa este. Apare evident nevoia unui anumit grad de control in relatia cu furnizorii astfel incat compania sa isi diminueze riscurile. Insa, pe de alta parte, dai posibilitatea unei alte companii sa conduca cercetarea asupra acestor activitati, sa le faca mai bine, mai repede si cu costuri mai mici. Tu tocmai ai decis ca ai lucruri mai importante asupra carora sa te concentrezi! Ce este important insa, ca si in cazul copiilor, este cum sa pastrezi controlul asupra acestor activitati astfel incat sa le si permiti sa se dezvolte, sa inoveze, sa inventeze produse si procese noi. Cum iti urmaresti obiectivele tale dar si cum  sa le dai mana libera sa fie creativi, pe aceea bucatica acum a lor. Asa ca, ma intreb din nou: in contextul economic actual, este oare prea deplasata o comparatie intre modul de “educare” al copiilor si cel al furnizorilor?  Uite ce scrie Alfie Kohn: “ Ca si parinti, este nevoie sa fim implicati si constienti de detaliile vietii copiilor nostrii. Nimic din aceasta carte nu trebuie interpretat ca o invitatie de a ne relaxa total si a-i lasa pe copii nostrii sa creasca ei singuri. Am putea spune ca este de datoria noastra sa “detinem controlul” si anume sa creem un mediu sanators si sigur, sa oferim indrumare sis a stabilim limite. Dar nu este nicidecum de datoria noastra sa solicitam obedienta absoluta, sa ne bazam pe exercitarea unei presiuni sau sa reglam toate detaliile vietii copiilor. De fapt, desi paradoxal, datoria noastra este sa controlam modul in care ii ajutam pe copii sa preia ei insisi controlul asupra propriei vieti. Scopul este sa ii inzestram cu abilitati, nu sa-i determinam sa se conformeze, iar metodele sunt bazate mai degraba pe respect decat pe constrangere.   Revenind la subiectul nostru, categoric,  datorita externalizarilor, companiile nu mai concureaza individual pentru avantajul competitiv, ci prin lanturile intregi de aprovizionare.   Furnizorii sunt deci priviti acum ca o parte integranta din avantajul competitiv al companiei, furnizorii sunt astazi o sursa importanta de inovatie. Iar relatile de parteneriat, in care cumparatorul si furnizorul agreeaza sa colaboreze strans pentru dezvoltarea pe termen lung, devin vitale.

Totusi, cum sa ii incurajezi deci pe furnizori sa inoveze, sa vina cu idei proprii de schimbare, de imbunatatire a proceselor sau a activitatilor?

Cum sa scapi, cu ajutorul lor, de ideile si procesele invechite si poate inutile? Cum sa nu te limitezi numai la knowhow-ul tau in procesul de desoperire de produse si concepte noi? Arjan van Weele identifica 4 directii de actiune pe care poti sa le urmezi, pentru a duce relatia cu furnizorii la un nivel mai inalt:
  1. Implementarea unui program de sugestii din partea furnizorilor.
Aici efectiv soliciti idei de imbunatatire de la furnizori. Idei in privinta caracteristicilor produselor, a proceselor operationale, a design-ului, a calitatii si logisticii, etc. Idei pe care le poti cere formal sau informal, dar lasand ego-ul acasa.
  1. Implementarea unui plan de dezvoltare a furnizorilor
Ce are furnizorul de castigat? Ar fi o intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui. Si, poate ca cea mai eficienta abordare este cea a impartirii beneficiilor. Exact, in loc sa pastrezi totul pentru tine, imparti cu furnizorul beneficiile rezultate din ideile sugerate si implementate cu ajutorul furnizorilor. Intr-o pondere proportionala cu efortul si agreata de comun acord.
  1. Folosirea unui chestionar de satisfactie al funizorului
Dupa cum furnizorii sunt interesati de nivelul tau de satisfactie, tot asa si tu ar trebui sa fi interesat de gradul de multumire al furnizorilor in relatia cu tine. Asa ca, pentru imbunatatirea colaborarii, ar trebui sa te intrebi:
  • De ce face afaceri cu mine?
  • Cum apreciaza relatia de pana acum?
  • Ce asteptari au de la viitoarea relatie de afaceri?
  1. Sa devii client atractiv pentru furnizorii tai, aratand interes fata de succesul lor, dezvoltatnd un nivel ridicat de incredere, lucrand impreuna, colaborand, in locul unei relatii bazate exclusiv pe control si folosirea puterii.
Nu te amagi ca este o relatie in care furnizorii ar sari cu capul inainte deoarece procesul presupune efort si resurse si din partea lor. Iar riscul ca dupa o investitie considerabila de timp, efort si bani, a vina un buyer care sa decida ca vrea sa schimbe furnizorul si organizeaza o licitatie, ii face sa fie precauti. Increderea este cuvantul cheie aici si ai putea oferi un semnal pozitiv prin implicarea in relatie a managementului superior . Imi vei spune, sunt convinsa, ca asemenea abordare inseamna consum de timp, resurse umane si poate chiar financiare. Ca dependenta  mutuala poate conduce la pierderea flexibilitatii si a controlului. Ca ai putea fi blocat intr-o relatie in timp ce piate se schimba si ti-ar fi mai dificil sa schimbi acest tip de furnizori. Sau ca furnizorul s-ar putea complace in aceasta pozitie. Si sunt de acord cu tine. Stiu ca nu este usor si dupa cum ti-am spus este privit uneori cu reticenta si din partea furnizorilor Dar relatiile de parteneriat au avantajele lor, pe care nu trebuie sa le ignori, ba din contra trebuie sa le “exploatezi” la maxim. Ai, in primul rand, beneficii pe termen scurt:
  • reducerea costurilor
  • sporirea calitatii
  • imbunatatirea proceselor
  • cresterea eficientei
  • o mai mare stabilitate a asigurarii cu bunuri si servicii si o mai mare stabilitate a preturilor.
  • o motivare mai mare a furnizorilor, ca urmare a angajamanetului si increderii acordate acces la tehnologia si cunostintele furnizorilor
Dar, si mai importante pentru tine sunt beneficiile pe termen lung, longevitatea fiind chiar o caracteristica a acestui tip de relatii cu furnizii (dupa cum ti-am mai spus si in articolul despre SRM):
  • daca incluzi, consulti furnizorii in privinta dezvolatrii unui nou produs din faza incipienta, ei pot iti pot oferi sugestii de simplificare a designului, de substituire a materialelor, de adaptare a produsului la cea mai optima solutie tehnologica
  • cu presiunea crescanda catre “lean supply”, relatiile de parteneriat te ajuta la reducerea pierderilor in lantul de aprovizionare. Poti lucra impreuna cu ei sa identificati pierderile (activitati duplicate sau inutile, blocajele, intarzierile, erorile, rebuturile, inventarul in exces)
  • va implicati in programe de cercetare comune,  va puneti in comun cunostintele si abilitatile si impartiti costurile si riscurile aferente inovatiilor
  • adoptati o abordare proactiva pentru imbunatatirea si dezvoltarea parteneriatului, mai degraba decat o atitudine reactiva, de rezolvare a problemelor dupa ce acestea au aparut.
  • obtii flexibilitate, ca rezultat al nivelului crescut de incredere si comunicare
  • poti discuta despre integrarea sistemelor informatice, tehnologice etc
  Iar in forma ce-a mai de varf a relatiei, cumparatorul si furnizorul isi leaga strategic afacerile pentru avantaje mutuale pe termen lung, in scopul descoperirii unor produse sau procese inedite. (cel mai vizibil exemplu (il am in raza vizuala 🙂 ) este cazul parteneriatului dintre Bosch si Jacobs, in producerea expresoarelor de cafea Tassimo). Cine stie ce inovatie sau inventie ar putea aparea in cazul tau? Cand vorbim despre creativitate, nu exista limite. Iti multumesc ca m-ai urmarit pana aici. Voi veni in cateva zile cu o completare privind dezvoltarea increderii dar pana atunci, daca ai nevoie de clarificari, nu ezita sa imi scri. Cu prietenie, Alina PS daca ar fi sa te intrebi cu care dintre furnizorii tai ai putea duce relatia la acest nivel, ce ai raspunde? Trimite-mi te rog si mie doua randuri: ce te-a facut sa te opresti asupra acestora? 

You may also like

De la “resursa” la “stakeholder”- cum sa depasesti faza in care muncesti cat sa nu fii concediat iar angajatorul te plateste cat sa nu iti dai demisia
Facem bani cand cumparam, ii colectam cand vindem!
Care este tipul de RFx (cerere de oferta) pe care ai alege sa il folosesti ?

Alina Ionita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *