Externalizarea: de la economia hit-urilor la economia de nisa
Cum am ajuns aici?
  • Cum am ajuns sa “externalizam” anumite activitati?
  • Nu gestionam mai bine activitatile atunci cand erau derulate intern, decat atunci cand sunt “pasate” altcuiva?
  • Nu putem sa ne multumim cu a face noi, totul, in propria gospodarie?
Ideea este ca lucrurile se schimba. EVOLUAM. Progresul tehnic si in special progresele extraordinare din tehnologia informatiei si a comunicatiilor schimba lumea, asa cum o stiam noi. Dupa cum s-a intamplat si cu revolutia agrara. Dupa cum s-a intamplat si cu revolutia industriala. Ambele au schimbat “lumea”, in totalitatea ei (social, politic, educational, cultural) cat si lumea ta, si a fiecarui individ in parte. Iar acum, se intampla din nou. Schimbarea generata de revolutia tehnologiei si a comunicatiilor, desi petrecuta cu o viteza de neimaginat, se intampla mai subtil, pentru ca nu este atat de vizibila. Cand a aparut prima masina pe strada, a fost extreme de vizibil! Cand a aparut primul televizor, a fost de impact! Pe cand internetul si-a croit drum tacut, subtil, pe calea mai putin vizibila a undelor. Si de aici impresia de haos, de aici sentimentele de lipsa de structura, de sens. Si de aici, totusi, schimbarile in economie si in lumea afacerilor. Si, pana a ajunge sa analizam de ce corporatiile externalizeaza parti din activitatile pe care inainte la faceau intern, trebuie sa vedem corelatiile cu ce s-a intamplat la nivel macro, in economia mondiala. Practic, schimbarile ample din tehnlogia informatiei si a comunicatiilor s-au unit pentru a transforma modul in care producem bunuri.   Cum sa iti explic mai bine? Uite, prin comparatie, cum vad eu, succinct, efectul revolutiei industriale. Revolutia industriala a adus suprematia masinilor. Progresul si eficienta au fost fantastice, prin cresterea puterii de productie: ceea ce inainte un om facea in limita puterilor proprii, sau a animalelor pe care le folosea in munca sa, acum masinile dublau, triplau, inzeceau puterea si capacitatea de productie. Asta a generat conceptul de economie de scala. Cu cat mai mult produceai mai mult dintr-un anumit lucru, cu atat costurile de productie scadeau si puteai fie sa vinzi mai mult, prin reducerea pretului, fie sa ai profituri mai mari. Economia de scala trebuia insa sa isi gaseasca piata de desfacere.  Consumatori cu aceleasi preferinte, cu aceleasi gusturi, cu aceleasi nevoi, cu aceleasi masuri. STANDARDIZAREA a fost cuvantul cheie. Si a fost promovata pe toate canalele posibile: prin televiziuni, ziare, scoli, cultura, educatie. Printr-un ritm standard, SINCRON, al vietii. Toti citeam aceleasi ziare, ne uitam la acelasi emisiuni, citeam aceleasi carti, ascultam aceeasi muzica, urmaream cu totii ce e la moda. Aceleasi, aceleasi, aceleasi…bineinteles, ai ghicit, aceleasi care se vindeau cel mai bine, care sustineau economia de scala. Ceea ce nu genera profitul dat de economia de masa, nu exista. Prin simplul fapt ca nu stiam de el. Mass media sustinea “hiturile”, dupa cum surprinde perfect idea asta Chris Anderson,  in cartea sa Coada lunga. Ce a adus insa revolutia tehnologica? Care este impactul internetului si a dezvoltarii comunicatiilor? Ce a facut Google, Facebook, Amazon, Ebay?   Practic, au facut loc, au facut vizibile NON- HITURILE. Acele lucruri preferate de un numar redus de consumatori, care inainte cu greu si-ar fi facut loc in productie. Au adus, practic, cultura niselor, a individului.   De ce crezi ca se spune acum ca e tot mai greu sa iti multumesti clientii? Ca e tot mai greu sa le retii atentia? Pentru ca indivizii, candva “comuni”, “la fel”, tind sa devina acum “unici”. Ai internetul la indemana si poti sa citesti ce vrei, pot sa asculti ce muzica vrei, poti sa vezi ce filme vrei, poti sa te imprietenesti cu oricine vrei. Nu mai esti limitat la cateva emisiuni unice, la televizor, nu mai esti limitat la cartile din librarii, nici macar la oamenii din imediata vecinatate. Ai posibilitatea sa faci ce vrei, sa fii cum vrei. Si sa atragi in jurul tau oameni ca tine, nefortat de catre limitarile societatii. Organizatiile au inteles asta, si au inteles ca pentru a castiga piata, trebuie sa faca acelasi lucru. Sa identifice “ce sunt ele”, care este punctul lor forte, care este elementul care le diferentiaza de celelalte companii. Ce fac le cel mai bine? Dupa cum as spus Philip Kotler, parintele marketingului, cu foarte multi ani in urma, organizatiile isi schimba atentia de la produs, catre client. Nu produc mai intai si apoi cauta clienti ci mai intai identifica ce vor, ce isi doresc clientii si apoi produc. Cauta astfel sa atraga, sa creasca organic, clienti cu aceleasi valori, nevoi, dorinte. Lupta acum este pentru nisa, pentru avantajul competitiv. Se concentreaza asupa competentelor de baza. Potrivit lui C.K. Prahalad si lui Gary Hamel, initiatorii conceptului, competentele de baza indeplinesc trei criterii cheie:
  1. Nu sunt usor de imitat de catre competitie
  2. Pot fi refolosite pe scara larga pentru multe produse sau piete
  3. Trebuie sa contribuie la beneficiul consumatorului final. Adica importanta produsului sau serviciului pentru clientii sai.
Altfel spus, si prevestit de Tofler cu mai bine de 30 de ani in urma, economia depaseste rapid productia de masa clasica, indreptandu-se spre un amestec complex de produse de serie si produse demasificate. Tinta finala este vizibila: bunuri complet individualizate produse in flux continuu, prin procese integraliste, pe care consumatorul le va dirija in masura crescanda. Iar tot ce nu aduce un plus de valoare, ce nu face diferenta in fata clientului, este EXTERNALIZAT, pasat in schimbul unei comision unor altor companii care fac acest lucru mai bine, mai repede si cu costuri mai mici. Efectul “demasificarii” in economie, la nivel mondial, a fost ca tarile dezvoltate au renuntat la productia de rutina, standardizata, sincronizata. Au externalizat-o inspre tarile in curs de dezvoltare, cu mana de lucru mai ieftina, care abia acum gusta din beneficiile revolutiei industriale. Iar ele s-au concentrat pe produsele unicat, pe servicii, care solicita personal inalt calificat si totodata investitii masive in educatie, in cercetare si dezvoltare. Asta ai facut si tu, cand ai ales sa iti duci hainele la spalatorie: ai ales sa platesti pe cineva care face acel lucru mai bine, mai repede si cu costuri mai mici, pentru ca tu sa poti sa faci ceea ce produce mai multa valoare, ceea ce te face unic. Daca este acest lucru lipsit de riscuri? Nu, sigur ca nu. Exista riscul securitatii informatiilor, exista riscul achizitionarii unor produse de calitate inferioara celei produse intern, exista riscul reputational, daca furnizorul catre care externalizam nu are aceleasi valori ca si ale noastre. Exista riscul opririi productiei, daca se intarzie livrarea. Diminuarea tuturor acestor riscuri revine acum Purchasing-ului, pentru ca se muta astfel atentia dinspre o unitate de productie interna, catre FURNIZORI.   Decizia de a externaliza nu apartine Purchasing-ului. Dar Purchasing-ul contribuie la succesul externalizarii, prin cateva masuri simple, dar totusi foarte importante.   Prima masura, in functie de gradul de risc pe care oprirea productiei il atrage in organizatie, este analizarea oportunitatii externalizarii catre unul sau catre mai multi furnizori A doua masura pentru diminuarea riscului externalizarii o reprezinta selectarea atenta a furnizorului catre care se externalizeaza bunul sau serviciul, printr-o atenta analiza si precalificare a furnizorilor. A treia masura priveste asigurarea nivelului de calitate corespunzator A patra masura are in vedere continuitatea afacerii tale, si se realizeaza prin Planul de continuitate al afacerii (sau BCP -Business Continuity Plan) A cincea masura consta in implementarea unui sistem de masurare a performantelor furnizorilor A sasea masura este strategia de iesire din contract (exit plan/ exit strategy).   Si nu in ultimul rand, pentru a asigura succesul externalizarii, sa stii cand esti depasit de proiect si sa nu eziti sa ceri ajutorul unui consultant extern atunci cand:
  • Proiectul este suficient de mare incat supune organizatia unui risc major.
  • Nu exista expertiza in selectarea si evaluarea performantelor furnizorului.
  • Proiectul este suficient de mare incat poate produce dezechilibre in piata (monopol)
  Sigur, ma vei intreba, merita acest efort? Din perspective organizatiilor, se pare ca merita, daca ne gandim si la celelate avantaje obtinute prin externalizare, in afara de factorul fundamental, acela ca se pot concentra pe competentele de baza,:
  • Mai exact, au costuri operationale si de personal mai mici.
  • Apoi,  au acces la expertiza superioara celei disponibile intern, din simplul motiv al specializarii. In cazul serviciilor in special, beneficiul este remarcabil: in locul expertizei unui singur angajat, beneficiezi prin externalizare de expertiza tuturor angajatilor firmei prestatoare de servicii (luati de exemplu serviciile de avocatura, de consultanta, de contabilitate etc).
  • Acces la tehnologie de ultima generatie si performanta superioara si reducerea riscului de a nu tine pasul cu progresul tehnic.
Dar din perspectiva individului, merita? Privit din perspectiva lui Radu, a baietelului  meu de cinci ani, care (iti spuneam in newsletter) a vazut in externalizare o solutie pentru a petrece mai mult timp cu el, merita. Merita sa produc maxim de valoare pana la ora 13:00 si sa externalizez restul activitatilor, pentru a petrece timpul cu el. Si eu prefer sa externalizez diferite activitati pentru a putea citi o carte, sau a merge la diverse cursuri si seminarii,  sau pentru a petrece mai mult timp cu familia . Bineinteles, conditia, ca si in cazul organizatiilor, este sa stii care este lucrul la care te pricepi cel mai bine, care iti aduce cea mai mare satisfactie, prin care poti produce cea mai mare valoare..prin care, cumva,  esti… tu. Dar asta este alta poveste… Cu prietenie, Alina

You may also like

5 motive pentru care o organizatie decide sa externalizeze

Alina Ionita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *